5 aprilie 2017

Timpul de Basel

Basel Munster: vechea catedrală din Basel, Elveția

Cel puțin o dată pe an, orașul elvețian Basel devine un soi de Mecca pentru pasionații ceasurilor de pretutindeni. Vreme de câteva zile la sfârșitul lunii martie, faimosul târg internațional BaselWorld găzuiește cele mai renumite mărci de ceasuri, aici prezentându-se totodată cele mai noi evoluții în domeniu. Biletul de intrare pentru o zi costă 60 de franci (circa 250 lei). Turiștiilor zgârciți care se nimeresc în acest oraș de pe Rin le recomandăm o incursiune gratuită nu în viitorul măsurării timpului, ci în trecutul său. Destinația aleasă va fi Munsterplatz, unde se află vechea catedrală catolică din Basel, actualmente biserică reformată, o construcție din gresie roșie datând din sec. XI-XVI. Acolo, cei curioși vor putea admira două ceasuri solare străvechi pe fațada sud-estică, respectiv sud-vestică a turnului, acestea conviețuind antagonic alături de mai tânărul ceas mecanic.

Cadranul solar sud-vestic (orele după-amiezii) și ceasul mecanic.
Se remarcă ora 1 în poziția verticală.

Asemenea simbioză se întâlnește deseori pe edificiile de cult medievale, cadranele solare fiind utilizate în vechime la reglarea ceasurilor mecanice. Ceea ce deosebește însă cadranele solare de pe turn față de altele întâlnite în restul Elveției este numărătoarea orelor întrebuințată aici pentru măsurarea timpului. Căci vreme de 400 de ani, din sec. XIV și până în sec. XVIII, momentul culminației solare superioare (amiaza) se producea în Basel nu la ora 12, ca în satele și orașele învecinate, ci la ora 1. Cu alte cuvinte, amiaza venea la Basel mai repede cu o oră, adică orașul se afla permanent într-un soi de "oră de vară" artificială în care ceasurile mergeau întruna cu o oră înainte.

Umbrele sunt orientate mereu în partea opusă Soarelui, așadar când Soarele se ridică cel mai sus pe cer la momentul numit "amiază", umbra tijelor oblice va coborî totdeauna în poziția cea mai de jos, și anume pe direcția verticală. La toate cadranele solare vechi acest aliniament era consfințit prin cifra 12, cu excepția celor din Basel unde găsim cifra 1. Obiceiul cunoscut drept "Basler Zeit" ("timpul de Basel") a dat naștere unei zicale răutăcioase în rândul străinilor avuți care se perindau prin oraș: "Cei din Basel sunt cu o sută de ani în urmă și totuși cu o oră înainte!"


Cadranul solar sud-estic (orele dimineții).
Se remarcă ora 1 în poziția verticală.

Care este originea acestui obicei local bizar?

Una din legende afirmă că în timpul sinodului ecumenic ținut la Basel între anii 1431-1449, înalții prelați au dat ceasurile înainte pentru a scurta durata întâlnirilor, luând astfel prânzul mai devreme.

O altă legendă spune că în timp ce orașul era asediat, câțiva locuitori au căzut la înțelegere cu dușmanul, urmând să-i deschidă poarta orașului la miezul nopții. Planul a fost însă zădărnicit în ultima clipă de un străjer aflat în turnul bisericii. Acesta a dat ceasul cu o oră înainte, dincolo de 12 noaptea, iar conspiratorii au rămas la casele lor, crezând că au ratat ora stabilită pentru întâlnire.

Explicația rațională vizează modul de împărțire a timpului în evul mediu odată cu apariția primelor ceasuri mecanice, când ziua a fost divizată în două intervale a câte 12 ore egale fiecare. Locuitorii din Basel au început numărătoarea orelor nu de la 0, cum o facem noi, ci de la 1, conform vechiului obicei monastic, socotind miezul nopții drept prima oră. Acest mod de a număra fusese adoptat încă din evul mediu timpuriu de călugării benedictini, cu deosebirea că prima lor oră debuta abia odată cu răsăritul Soarelui.

"Basler Zeit" a rămas în uz până la instaurarea Republicii Evlețiene în anul 1798, când ora în plus a fost eliminată treptat pe parcursul mai multor zile pentru o "tranziție" cât mai ușoară.

Discrepanța din fotografie între timpul solar afișat de cadranul solar (puțin după ora 3) și cel convențional afișat de ceasul mecanic (ora 3:38) se explică în felul următor. La timpul cadranului solar trebuie să scădem ora de avans pentru "Basler Zeit", dar în același timp trebuie să adunăm ora noastră de vară: cele două sunt practic unul și același lucru. Apoi, deoarece orașul Basel se află la 7,5 grade vest față de meridianul fusului orar de referință, iar Soarele evoluează cu 15 grade într-o oră, adunăm corecția de longitudine aferentă (30 min) și valoarea ecuației timpului pentru data fotografiei (30 martie, cca. 3 min), Soarele fiind întârziat de ambele împrejurări. Precizia rezultată de circa 5 minute este una remarcabilă pentru o piesă de asemenea dimensiuni.

Bibliografie:
http://www.baselinsider.ch/enzyklopaedie/curiosa-basiliensia/basler-zeit.html
https://de.wikipedia.org/wiki/Basler_Zeit
http://www.srf.ch/sendungen/100-sekunden-wissen/basler-zeit
https://barfi.ch/Titelgeschichten/Nadelberg-11A-In-diesem-Haeuschen-wohnte-die-Mutteruhr-der-Basler-Zeit

13 martie 2017

Ultimele zile cu Luceafărul de Seară

Planeta Venus. Fotografie la 20X prin Canon Powershot SX260 HS

Azi pe la ora 18:00 am găsit planeta Venus pe cerul vestic printre nori. Diametrul său unghiular se apropie de 1 minut de arc, ceea ce înseamnă că persoanele cu o acuitate vizuală deosebită îi vor putea discerne faza de semilună cu ochiul liber. Din păcate eu nu mă număr printre norocoși! :) Să ne bucurăm însă cu toții de ultimele apariții ale Luceafărului de Seară înainte ca el să se piardă în lumina Soarelui!

6 martie 2017

"Calea Soarelui" - un instrument versatil pentru calcule astronomice


Am pregătit o volvelă pentru aflarea poziției Soarelui în prima jumătate de an. După cum știți, evoluţia astrului e schimbătoare, principalii factori fiind: coordonatele geografice ale locului, data calendaristică și ora observației.

Discul instrumentului cuprinde mai multe elemente. Fereastra circulară din centru reprezintă proiecţia stereografică a cerului de deasupra locului de observaţii (în cazul nostru, municipiul Cluj-Napoca). Curbele orizontale reprezintă traseul diurn aproximativ al Soarelui în data de 1, 10 şi 20 a fiecărei luni pentru prima jumătate a anului (ianuarie-iunie). Curbele verticale în formă de S marchează diferitele ore ale zilei în funcţie de anotimp (ore de iarnă până la ultima dumincă din martie înscrise în partea inferioară şi ore de vară după ultima duminică din martie înscrise în partea superioară). În plus, discul a fost prevăzut la periferie cu gradaţii azimutale din grad în grad (0 grade la nord, 90 grade est, 180 de grade sud etc.). Indicatorul sau alidada cuprinde unghiurile de înălţime solară exprimate din două în două grade, mergând de la 0 grade (orizont) şi până la 70 de grade.

Instrumentul se poate descărca de aici. Cele două componente se decupează, după care alidada se atașează de centrul plăcii circulare prin marcajul dedicat (+), folosind o piuneză.

Iată câteva din utilizările posibile:

1. Determinarea orei pe baza înălțimii Soarelui și a datei calendaristice
Înălțimea Soarelui se poate măsura direct folosind instrumente specializate (sextant, astrolab etc.), dar ea poate fi și dedusă din raportul lungimea umbrei / înălţimea obiectului. Exemplu: în după-amiaza zilei de 1 mai, care este ora la care lungimea umbrei este aproximativ egală cu înălțimea obiectului? Pentru ca lungimea umbrei să fie egală cu înălțimea obiectelui, trebuie să avem un triunghi isoscel dreptunghic cu unghiuri de 45-45-90 grade. Se rotește alidada până când marcajul de 45 grade se suprapune în jumătatea vestică (după-amiază) cu arcul orizontal aferent datei de 1 mai, apoi se citește timpul de pe curba verticală intersectată: aproximativ ora 4 pm (în luna mai avem oră de vară). Din marcajul perimetral vedem că Soarele va străluci atunci deasupra orizontului sud-vestic (azimut 240 grade).

2. Determinarea înălțimii Soarelui pe baza datei calendaristice și a orei
Se procedează similar, numai că acum potrivim alidada la intersecția dintre curba orizontală (data) și cea verticală (ora), citind unghiul de înălțime solară de pe alidadă, din dreptul intersecției lor.

3. Determinarea datei calendaristice la care Soarele atinge o anumită înălțime la o oră dată
Rotim alidada astfel încât înălțimea Soarelui să se suprapună peste curba verticală corespunzătoare orei. Intersecția celor două ne va permite să estimăm data calendaristică prin raportare la curbele orizontale cele mai apropiate. Exemplu: în ce dată se va ridica Soarele la 20 de grade deasupra orizontului dimineața la ora 9 (ora de vară)? Prin rotirea alidadei găsim răspunsul: în primele zile din luna aprilie.

4. Determinarea direcției de răsărit/apus în funcție de data calendaristică
Alidada se potrivește peste intersecția curbei orizontale a datei cu cercul interior al orizontului (înălțime 0), citindu-se azimutul solar de răsărit/apus.

5. Determinarea duratei de însorire a unui perete în decursul anului
Direcţia unui perete se poate afla cu busola, într-o marjă de eroare de câteva grade. Cunoscând azimutul peretelui, rotim alidada până la găsirea unghiului respectiv. De exemplu, pentru un perete dispus pe direcția est-vest avem 270 grade azimut. Vedem că partea nordică a peretelui va începe să primească razele Soarelui abia spre seară în ultima decadă a lunii martie, având cea mai mare însorire în luna iunie: 3 ore pline, între 6-9 pm.

Rigla de calcul este valabilă pentru Cluj-Napoca și împrejurimi, valorile obţinute fiind aproximative.

17 februarie 2017

Zodii incerte

Ultimii Vărsători să dea de băut! Sâmbătă 18 februarie, în jurul orei 13:30 timp legal român, Soarele intră în zodia Pești. Această dată nu este fixă, ci variază în funcție de poziția geografică (ora) și de anul în care ne aflăm. Calendarul nostru civil alternează 3 ani obișnuiți a câte 365 de zile cu unul bisect de 366 zile pentru a produce o medie cât mai apropiată de durata anului tropic de 365,2421897 zile, interval de timp care desparte două echinocții de primăvară. Aceasta înseamnă că este destul de dificil să stabilești zodia corectă pentru persoanele născute la așa-zisa "cuspidă", adică la hotarul solar. Astrologii obișnuiesc să se raporteze în horoscoape la cifre medii, drept pentru care sunt sigur că în toți acești ani mulți dintre voi și-au citit viitorul de la zodia greșită!

16 februarie 2017

Amintiri din Roma


Cadranul solar de pe biserica Trinita dei Monti (Roma) ilustrează două sisteme vechi de măsurare a timpului, între timp ieşite din uz. Liniile orizontale, numerotate XVIII-XXIIII, se referă la orele italiene "da campanile", în care ora XXIIII se identifică cu apusul soarelui (mai precis sfârşitul amurgului), marcând totodată sfârşitul zilei vechi şi începutul zilei noi. Acest sistem temporal bizar, complet diferit de cel modern, avea totuși un mare avantaj: el permitea stabilirea facilă a rămășiței zilei de lucru. Cunoscând timpul exprimat în ore italiene și scăzând-l din 24 se obţinea numărul de ore-lumină disponibil, în cazul fotografiei 24-22= cca. 2 ore. Cel de-al doilea sistem de măsurare a timpului, alcătuit din liniile verticale numerotate 1-7, se referă la timpul solar adevărat al localităţii, în care soarele culminează mereu la ora 12. Astfel, din fotografie reiese că amiaza s-a produs în urmă cu circa 4 ore.

11 februarie 2017

România pe Lună


Luna are un diametru de circa 3.500 km, adică aproximativ un sfert din diametrul Pământului. Ne putem face o imagine mai bună asupra dimensiunii sale așezând România pe Lună, unde vedem că țara noastră ar ocupa abia o mică parte... aproximativ cât Marea Serenității (stânga-sus). Foto Canon SX60 HS cu Luna din 11 februarie 2017. Pentru o introducere în geografia lunară vă recomand următorul link: https://astrofotografieluna.blogspot.ro/2011/08/marile-de-pe-luna-descriere-si.html

26 ianuarie 2017

Decorațiuni astrale pe clădirea primăriei Cluj-Napoca

Turnul Primăriei Cluj-Napoca,
alături de o parte a fațadei principale

Întotdeauna m-am minunat de atenția cu care arhitecții vremurilor trecute abordau detaliile fațadelor... în timp ce pe noi ne caracterizează acum mai degrabă atenția la cost. Căci în goana către punctul optimului economic, capitalismul s-a angajat într-o reducere permanentă a cheltuielilor, răsucindu-l pe om spre primele trepte ale piramidei nevoilor și înstrăinându-l de însăși produsul muncii lui.
La edificarea construcțiilor moderne ne mulțumim deseori cu un funcționalism brutal, pierzând din vedere faptul că o clădire exprimă un anumit mesaj care va dăinui poate peste veacuri... asta dacă va mai exista atunci cineva care să-l poată descifra. Iată de pildă cazul frumosului palat al Primăriei Cluj-Napoca, opera arhitectului Ignac Alpar, un edificiu ridicat în stil eclectic la sfârșitul sec. XIX, dominat de elemente neo-baroce care alcătuiesc în ansamblu un mesaj astronomic important.

Globul pământesc și brâul zodiacului

Deasupra timpanului fațadei principale (cea nordică) găsim globul pământesc sau elementul de compoziție terestră. El are înfășurat în jurul său, pieziș, o cingătoare. Este vorba, desigur, de brâul zodiacului, acea zonă a bolții în care se află toate cele 12 constelații pe care Soarele pare să le străbată într-un an calendaristic. Banda a fost amplasată diagonal pe glob pentru că zodiacul este înclinat față de ecuator cu circa 23,5 grade. Avem de-a face așadar cu o redare stilizată a cerului și pământului. Zodiacul, prezent abia ca element interimar, neindividualizat, face trecerea de la terestru spre universul de deasupra, de la material la spiritual. Și care este pentru noi oamenii expresia înaltului cosmic? Desigur răspunsul trebuie să fie Soarele!

Soarele

Soarele, astrul zilei, atinge cea mai mare altitudine pe clădirea Primăriei Cluj-Napoca. Îl găsim antropomorfizat tocmai în vârful turnului, de unde le zâmbește cu bunăvoință trecătorilor. Așezat în plan meridional, cu o față spre est și una spre vest, el fixează în spațiu și în timp începutul și sfârșitul zilelor de echinocții, singurele momente din an în care răsăritul și apusul se produc pe această direcție cardinală.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...