29 aprilie 2012

Rupes Recta, Marte și Saturn

Dacă prin ziua a opta a selenei coborâm de-a lungul terminatorului lunar, curba care separă partea luminată de partea obscură a satelitului nostru natural, ajungem în dreptul formațiunii Rupes Recta. Lumina care se proiectează în unghi ascuțit pe falia de 110 km lungime face ca ea să ne apară ca o prăpastie în toată regula, când în realitate panta ei este destul de domoală, cu înălțimi ce nu ating 300 metri.
În aceaste nopți îl putem surprinde pe Marte în constelația Leul. El culminează în prima parte a serii.
Saturn plutește în constelația Fecioara, spre sud-est. Steaua din dreapta sa este Spica, luceafărul constelației. În vreme ce Saturn degajă o lumină plumburie constantă, calmă, Spica sclipește neîncetat.

28 aprilie 2012

În vizită la necropola neolitică din Cernica

Pe malul lacului Cernica

Cernica este o comună situată la 15 km de București, unde prin anii '60 s-a descoperit cea mai mare necropolă neolitică din Muntenia - un cimitir de 6000 de ani vechime! Acest loc de reculegere finală ascunde de fapt, pe lângă oase și suferințe străvechi, indicii ale celor mai timpurii cunoștințe astronomice de pe teritoriu românesc.

23 aprilie 2012

O Lună de 35 de ore

Soarta hotărâse: aflat la Bucureşti, urma să-mi petrec prima noapte într-o cameră de hotel fără apă caldă, dar a cărei fereastră dădea în mod fericit înspre vest.

De la etajul 7 am putut privi nestingherit peste clădirile din jur. Undeva în depărtare am remarcat prezenţa impunătorului Hotel Intercontinental cu ale sale 22 etaje.
Hotel Intercontinental Bucureşti
Adevărata privelişte se găsea însă dincolo de pâcla orizontului: prima apariţie a secerei lunare după momentul astronomic al Lunii Noi. O Lună a cărei vârstă era de nici 35 de ore, având un procent de iluminare de sub 2%. Selena era însoţită de o steluţă - planeta Jupiter.

Luna de 35 de ore

19 aprilie 2012

Constelații creștine

Constelația Sfântul Iosif (Orion)
Ați auzit de constelația Sf. Gabriel? Dar de constelația Sf. Iosif? Probabil că nu. Parte din frumusețea cerului medieval era că fiecare astronom de atunci putea să unească stelele de pe firmament după bunul plac, formând astfel constelații noi proprii, pe care să le impună semenilor. Așa a apărut de exemplu constelația Scutum (Scutul), inițial Scutum Sobiescianum (Scutul lui Sobieski). Intenția creatorului său, polonezul Johannes Hevelius, fusese aceea de a comemora victoria militară de la Viena a regelui Sobieski (gândul îmi zboară la scrierea lui Constantin Negruzzi Sobieski și românii). Alte încercări nu s-au dovedit la fel de populare. Căci nu de puține ori ele trădau o intenție ascunsă, un mesaj naționalist ori dogmatic nepotrivit, dând naștere la confuzii. De la începutul secolului XX nu se mai permite modificarea tabloului general al constelațiilor - Uniunea Astronomică Internațională a bătut cerul în cuie!

16 aprilie 2012

Comoara de la Cluj

Știați că la Cluj se află un exemplar din faimoasa carte a lui Nicolaus Copernic, "De revolutionibus orbium coelestium"? Cartea se află în patrimoniul Bibliotecii Academiei de pe Str. Kogălniceanu și are un preț estimat de 2 milioane de euro - dar nu e de vânzare!

11 aprilie 2012

Din nou, Venus la lumina zilei

Simulare Stellarium: Venus ca printr-un binoclu, ziua

După multe zile noroase, am profitat azi la servici de o pană de curent pentru a repeta o experiență despre care v-am mai relatat aici: am încercat sa revăd planeta Venus ziua în amiaza mare, cu ochiul liber.

Încercarea de astăzi, deși s-a produs din aceeași locație și la aproape aceeași oră, s-a deosebit de cea de acum două săptămâni cel puțin sub următoarele aspecte:
- Venus a depășit între timp faza elongației maxime estice și a dihotomiei fazei sale; în prezent procentul de iluminare al discului planetei este în proces de scădere în timp ce astrul se apropie tot mai mult de Soare (culminând cu împreunarea din 6 iunie, când va trece deasupra discului solar)
- Paradoxal, magnitudinea (gradul de strălucire al) astrului a fost astăzi mai mare decât acum două săptămâni (seara trecută aproape mă orbise prin telescopul de 200!), și asta deoarece diametrul unghiular al planetei s-a mărit, căci Venus e acum ceva mai aproape de planeta noastră!
- Nu am mai avut Luna prin preajmă să-mi indice calea spre Venus, așa că m-am folosit de un binoclu Bresser 7x50, cu care am măturat cerul aproximativ în aceeași locație ca pe 26 martie: deasupra plopului din fața clădirii ADR.
- Am regăsit planeta relativ ușor în binoclu, unde se prezenta ca un simplu punct luminos. Mi-a lăsat impresia de aluminiu. Îndepărtând instrumentul optic am văzut-o și cu ochiul liber, dar trebuie știut precis unde să privești.
- Nu am mai apucat să fotografiez planeta, căci după câteva minute ea s-a refugiat în spatele unui voal cirrus.

La final vă recomand un filmuleț ce are ca temă observarea și fotografierea planetelor interioare (Venus și Mercur) pe timp de zi:


5 aprilie 2012

Povești astronomice


Despre Victor Anestin am mai amintit și în trecut, când am vorbit despre primul roman SF românesc, aici. Autorul, un ziarist antebelic cu o mare pasiune pentru astronomie, va deveni cunoscut drept un mare popularizator al științelor, printre care astronomia ocupă un loc de frunte. Plecat printre stele la doar 43 de ani, românul lasă în urmă o valoroasă operă. Printre cărțile sale și un volumaș atât de mic încât ar da să încapă în buzunarul de la cămașă: Povești astronomice.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...