Am urmărit azi oarecum în premieră o emisiune cap-coadă din seria Codul lui Oreste, despre astrologie. Gazda a dezbătut subiectul cu o anume Tana Roșca, o doamnă despre care n-am auzit până acum (ce-i drept, nu ma uit deloc la TV, până mai-ieri n-auzisem nici de Mandinga, deci vina probabil îmi aparține). În fine, înregistrarea cu cei doi o găsiți aici.
Mi-au placut mai ales citatele care se perindau în timpul emisiunii pe ecran, deși erau neatribuite, din păcate:
"Deasupra umbrei oricărui nor se află lumina unei stele."
- Pitagora
"Oare cât valorează nemurirea pe o planetă muritoare?"
- Valeriu Butulescu
"E mai ușor să cobori stelele pe pământ decât să luminezi sufletele oamenilor."
- Mariana Fulger
Dincolo de romantismul specific și o oarecare nostalgie arhaică, subiectul astrologiei rămâne unul controversat. Îmi amintesc de o campanie media agresivă desfășurată în 2011 împotriva directorului Institutului Astronomic al Academiei Române (IAAR), Dr. Vasile Mioc. Chipurile omul se făcuse responsabil de pierderea unei finanțări nerambursabile în valoare de 1,5 milioane de euro, bani ce urmau să fie dedicați construirii unui observator astronomic modern la noi în țară. Mai mulți astronomi profesioniști români (inclusiv din diaspora) l-au acuzat atunci de dezinteres, rea-voință, incompetență și... astrologie! Mai lipsea să fie Stelist și probabil îi luau gâtul!
În timp ce vizitam Observatorul Astronomic din București în 2006, astronomii de acolo mă îmbiau să-mi facă astrograma, oarecum pe sub masă, contra sumei de 5 lei. Și poate așa se explică decăderea înaltei arte de mai demult - astrologia - căci atunci când biata surioară oropsită ajunge să preacurvească, ea nu poate fi privită decât cu dezaprobare și dispreț de către sora mai mare, astronomia.
Așadar cum privește un om rațional astrologia? În cel mai bun caz, o consideră un subiect tabu pe care îl evită cu grație. În cel mai rău, îi respinge mecanismele din start, ca și cum ai refuza un profiterol de frică să n-o dai în diabet. Dar aici vorbim deja de un soi de fundamentalism științific, care în sine duce treptat la pancreatită.
"Spre deosebire de obscurantism și alte vrăjeli și vrăjitorii, astrologia este o știință și chiar și eu, în ignoranța mea, n-am nicio îndoială că aici vorbim despre matematică, despre teologie, despre cosmogonie, despre filosofie, despre filologie și așa mai departe...Ea devine un mecanism în sine. "- Oreste Teodorescu
Sunt sigur că Virgil V. Scurtu apreciază folosirea de către dna. Roșca a terminației corecte în cazul ultimei (foste) planete a Sistemului Solar (Pluton în loc de Pluto). Însă când vine vorba de istorie, faptele prezentate de către dânsa nu corespund întrutotul realității. Muzicianul Herschel nu era nici pe departe germanul omniscient și sigur de sine pe care ni-l înfățișează dna. Roșca, dimpotrivă. La observarea acelei steluțe noi în primăvara lui 1781, neamțul era convins că descoperise o cometă și abia calculele rusului Anders Lexell au arătat că orbita noului corp era una circulară, de planetă. În ceea ce privește cartea lui Michel Gauquelin, adusă în emisiune și prezentată probabil în scopul de a conferi astrologiei o anumită legitimitate statistică, ar trebui precizat că rezultatele francezului infirmă tocmai acel soi de astrologie pe care colegii dnei. Roșca încearcă să o promoveze în rândul publicului larg. Statistica lui Gauquelin este convingătoare, dar ea se referă strict la efectele poziționării față de orizont a unor planete (Luna, Marte, Jupiter, Saturn) și desconsideră în întregime mecanismele astrologiei clasice, precum aspectele (unghiurile) între planete și elementele universului sideral: zodiile și constelațiile. Michel Gauquelin, un Scorpion calculat, avea să-și ia singur viața în 1991, ducând cu el în mormânt astrologia Efectului Marte, cel puțin pentru o bucată de vreme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu