Regiunea Ruhr din Germania, o zonă cu o veche tradiție industrială de exploatare minieră a cărbunelui și de prelucrări siderurgice, cunoaște acum tranziția către sectorul terțiar al serviciilor și al economiei bazate pe cunoaștere. La 30 de kilometri de Dortmund, între orașele Herne și Recklinghausen, se înalță la peste 150 de metri deasupra nivelului mării cea mai mare haldă de steril din Europa. Materialul a fost depozitat aici de către om în urma deceniilor de extracție a cărbunelui. Fosta mina Ewald de pe latura vestică a haldei a fost transformată între timp în centru turistic. Expoziția interactivă pe care am avut ocazia să o vizitez se numește Neue Horizonte - Auf der Spuren der Zeit (Noi orizonturi - pe urmele timpului). Ea ilustrează foarte bine legătura dintre universul cărbunelui și fenomenele astronomice. Expoziția este dispusă pe trei etaje într-o structură cubică de lemn.
Vizitatorul are ocazia să încerce diferite rețete naturale de preparare a cărbunelui prin rotirea unor butoane care modifică parametri fizici esențiali - umiditate, presiune, temperatură și timp. Se pot obține astfel mai multe varietăți de substanțe, de la turbă la huilă, antracit sau chiar diamant. La etaj există un model interactiv al Soarelui și Pământului pe care vizitatorul îl poate pune în mișcare, urmărind apoi apariția anotimpurilor pe globul albastru în funcție de direcția spre care se înclină polii acestuia, direcția axei păstrându-se mereu aceeași.
Trecerea astrului zilei deasupra fundalului constelațiilor zodiacale (deși invizibilă ziua) este ilustrată pe un ecran TV prin intermediul unui exponat ce are fixată o cameră video pe bila reprezentând Pământul, acesta din urmă fiind iarăși pus în mișcare în jurul Soarelui prin acționarea unei manivele.
Un alt exponat prezintă diferența între ziua solară (intervalul de timp scurs între două culminații solare superioare succesive) și ziua siderală (intervalul de timp scurs între două culminații succesive a fundalului stelar). Se poate astfel vizualiza cum avansul zilnic pe orbită al planetei noastre produce o diferență de aproape 4 minute între cele două categorii de timp.
Fenomenul astronomic poate cel mai prost-înțeles de către publicul larg îl constituie fazele lunare. Multă lume are impresia că secera Lunii se datorează umbririi acestui corp de către Pământ, ceea ce este fals! Explicația adevărată stă în schimbarea unghiului sub care noi pământenii vedem jumătatea luminată a Lunii. Bila albastră din exponatul de mai jos reprezintă Pământul. Ea are instalată în centrul său o cameră video îndreptată mereu spre bila albă (Luna) care se rotește în jurul său, în vreme ce lumina provine de la o lampă plasată undeva în dreapta. Efectul compoziției este destul de spectaculos.
Un alt exponat care mi-a atras atenția este o planisferă gigant care poate fi rotită de utilizator.
Și, desigur, am lăsat ce era mai bun pentru final! Un model de cadran solar orizontal tip obelisc la care apăsarea unor butoane simulează iluminarea diferită în funcție de anotimp. Fotografiile de mai jos ilustrează lungimea variabilă a umbrei la amiaza solară adevărată în trei momente astronomice importante din an - solstițiul de vară, echinocțiile și solstițiul de iarnă.
La expoziție se poate ajunge din gara Wanne-Eickel cu ajutorul autobuzului SB27 coborând la stația Bergwerk Ewald 1/2.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu